Culoarea

Incepem cu inceputul…culoarea …care exista in orice creatie artistica, in orice tip de design, cu o sumedenie de semnificatii si simboluri.

Numim culoare percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe (sau lungimi de undă) de lumină. În cazul oamenilor această percepție provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este influențată de biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc, precum daltonistii), de evoluția aceluiași observator, sau de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice).

Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului, și, în general, sineza tricromă.

Știința culorii, denumită și cromatică, include percepera culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă și aspectele fizice ale culorii în spectrul electromagnetic.

Inainte sa intram in profunzimea semnificatiilor culorilor trebuie sa stim cum se clasifica acestea:

Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru.

Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Violet; R+G=Orange; G+A=Verde.

Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gradul III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.

Clasate dupa componenta spectrala, culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.

Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.

Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.

Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.

Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.

Despre calitatile culorii:

Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.

Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.

Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos decat un albastru pur.

Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un violet, etc.

Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.

Despre tonalitate:

Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.

Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.

Despre culorile calde si culorile reci:

Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele, culorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.

Despre contrast:

Un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur – contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis – deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece – un contrast de cald – rece.

Incepem cu inceputul…culoarea …care exista in orice creatie artistica, in orice tip de design, cu o sumedenie de semnificatii si simboluri.

Numim culoare percepția de către ochi a uneia sau a mai multor frecvențe (sau lungimi de undă) de lumină. În cazul oamenilor această percepție provine din abilitatea ochiului de a distinge câteva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiași imagini. Percepția culorii este influențată de biologie (unii oameni se nasc văzând culorile diferit, alții nu le percep deloc, precum daltonistii), de evoluția aceluiași observator, sau de culorile aflate în imediata apropiere a celei percepute (aceasta fiind explicația multor iluzii optice).

Culoarea, noțiune perceptivă, nu trebuie confundată cu lungimea de undă, noțiune fizică. Ochiul uman este incapabil să distingă între galbenul monocromatic (o singură lungime de undă) și o compoziție de verde și roșu. Această iluzie optică permite afișarea culorii galbene pe ecranul monitorului, și, în general, sineza tricromă.

Știința culorii, denumită și cromatică, include percepera culorii de către ochiul uman, originea culorii în diversele materiale, teoria culorii în artă și aspectele fizice ale culorii în spectrul electromagnetic.

Inainte sa intram in profunzimea semnificatiilor culorilor trebuie sa stim cum se clasifica acestea:

Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru.

Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Violet; R+G=Orange; G+A=Verde.

Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gradul III (tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.

Clasate dupa componenta spectrala, culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.

Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau niciodata lumina alba.

Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.

Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.

Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori deschise, etc.

Despre calitatile culorii:

Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.

Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.

Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos decat un albastru pur.

Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un violet, etc.

Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple (necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de impuritate este griul neutru.

Despre tonalitate:

Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo, etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.

Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.

Despre culorile calde si culorile reci:

Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci. De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele la altele, culorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.

Despre contrast:

Un rosu pur langa un albastru pur da un contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur – contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis da contraste de inchis – deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece – un contrast de cald – rece.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>